MARTURIA UNUI FOST ADVENTIST

Cunosc mai multe feluri de erezii, dar dintre toate mi s-a părut mai potrivit să scriu despre Helen White, profetul de bază al adventiştilor
Sora White este deosebit de preţuită în cadrul sectei ca ideologă şi autoare a mai multor cărţi. Pe unele le-am citit, însă niciodată nu am fost de acord cu personalitatea acestei femei care stă la adventişti în locul Maicii Domnului. Pentru ei Maica Domnului nu înseamnă nimic în raport cu sora Oait. De aceea ca unul care am trecut prin această rătăcire, la pronunţarea numelui său, aveam un fel de dispreţ faţă de secta amintităAuzi, în loc de Maica Domnului, sora Oait! Nu vi se pare o blasfemie? Oare vasul acela ales prin care a coborât Fiul lui Dumnezeu pe pământ să aibă o mai mică importanţă decât prorociţa lor? Cine a chemat-o pe H. W. să prorocească împotriva rânduielilor Bisericii Ortododoxe? Să fi uitat oare Iisus de organizarea Bisericii primare şi, acum la 2000 de ani, să aducă o schimbare în Biserică, tocmai printr-o femeie neputincioasă ca H. White? Iată răspunsul: lăcomia de bani şi bunuri materiale i-a împins pe mulţi din America să întemeieze secte şi partide politice, iar dacă au reuşit, atunci au umplut lumea cu mârşăviile lor.Mulţi s-au îmbogăţit prin propovăduirile lor false şi apoi au părăsit secta, exemple suficiente găsim în istoria bisericii. Dacă Noul Testament este un este un legământ nou bazat pe credinţă şi nu pe litera legii lui Moise, ce caută sora Oait cu principiile Legii Vechiului Testament în Biserica apostolică şi sobornicească? Unde scrie Apostolul Pavel că creştinii trebuie să dea zeciuială? Unde scrie că în ziua sabatului n-ai voie să mişti şi că a face bine este zi oprită? Nu găsim nicăieri că s-a făcut caz în Biserica primară pentru zeciuială.În secta H. W. eşti urmărit dacă ai plătit sau nu zecimea! Iisus îl întreabă odată pe Petru: "Ce crezi Simone, de la cine iau dări împăraţii pământului, de la robi sau de la fiii lor? De la robi, - a răspuns Petru". Vezi că fiii sunt scutiţi? Zeciuiala sau darea la Templu era o obligaţie faţă de Dumnezeu ca Împărat, evreii erau ca nişte robi pentru că încă nu era făcută înfierea prin Iisus Hristos. În creştinism nu suntem robi ci fii ai lui Dumnezeu.
Aşa trebuie înţelese lucrurile: în credinţă dă fiecare după măsura credinţei lui, iar dacă obligi pe credincioşi la dare, nu mai este slobozenie creştină. Apostolul Pavel sfătuieşte pe credincioşi să pună deoparte cât îi lasă inima şi puterea materială. Partea Domnului nu se măsoară şi nici nu trebuie folosită în scopuri meschine. Nimeni nu întemeiază o sectă de dragul lui Dumnezeu sau de mila lumii de a fi mântuită, ci se urmăresc numai avantaje materiale şi pofte personale (II Timotei 4, 3-4). Este foarte adevărat că oamenii caută cele mai recente noutăţi şi uită esenţialul: adevărul se găseşte numai în Biserica Ortodoxă de 2000 de ani. Şi cu toate acestea, adevărul nu este luat în seamă. Multora li se pare că mântuirea este garantată de sectele neoprotestante.Aşa am crezut şi eu , dar am făcut o mare greşeală. Acuma ştiu că dacă vrem să fim binecuvântaţi de Dumnezeu, trebuie să ţinem rânduielile primilor creştini. Sfinţii Părinţi ai Bisericii primare ne-au lăsat Crezul, în care se cuprinde tot adevărul de credinţă. Şi atunci să mai avem trebuinţă minciunile sectanţilor? Nu ştiţi oare că în spatele oricărei misiuni economice, comerciale sau culturale, de origine americană, se găseşte şi un scop evanghelic, folosindu-se de primele ca de un cal troian. Pentru ce să părăsim dreapta credinţă? Pentru bunuri materiale, pentru a face un nume bun celor veniţi din lumea fărădelegii?
Sectele sunt acum pentru mine ca nişte paraziţi. Nu mă voi gândi vreodată să cer cuiva persecutarea acestora, ci cer cu iubire tuturor să nu părăsească corabia dreptei credinţe în care s-au născut şi botezat. Este o singură credinţă şi un singur botez. Numai cine nu-l respectă se rebotează, săvârşind un mare păcat. Păcatele se iartă prin pocăinţă, căci nimeni din cei botezaţi nu pot păstra imaculată haina botezului. Dacă am considera că ne-am spurcat după botez prin anumite vicii, atunci ar trebui să ne botezăm în fiecare zi.
Cine ne curăţă păcatele? Sfânta Cină (Sfânta Împărtăşanie) - jertfa nesângeroasă a Fiului lui Dumnezeu. Suntem chemaţi la ascultare, dar nu suntem obligaţi precum sectanţii. Aici este o taină a lui Dumnezeu, o lucrare a Sa. Sectanţii susţin că trăiesc în pocăinţă şi abstinenţă, însă inima dovedeşte adevărata credinţă care trebuie delimitată de restricţiile specifice fiecărei secte: mâncăruri, zile de odihnă, ş.a. care nu influenţează mântuirea.

Nu suntem mântuiţi prin propria noastră putere, ci numai credinţa şi faptele ei, pe care le nutrim în relaţie cu ceilalţi. Avem o credinţă dreaptă, să rămânem în ea.